De atunci inteleg copacii. Exista printre ei tineri rasculati, vajnici, sunt altii care se bucura peste masura si inalta ode catre soare intr-o singura nesfarsita exaltare.
Exista pomi slabi, cu constiinta neclara, sovaitori si pomi cersetori care-si intind palmele-frunze dupa pomana luminii. Altii sunt niste intriganti ascunsi, intortocheati si rauvoitori sau boieri care se intind peste trupul altora, puritani incapatanati si vanitosi si copaci materni, blanzi, ocrotitori. Exista pustnici care si-au lepadat podoabele si ispasesc nodurosi si uscativi.
Exista copaci indragostiti, jucausi, poetici si intelepti care stralucesc pasnic, inteleg totul si zambesc vazand orice. Sunt femei zvelte, burgheze cu mult rod si barbati puternici ce par ca sprijina cerul sau genii ce filozofeaza solitari.
Dar inteleg si expresiile florilor, apele, vagaunile, pietrele suparate si nefericite care zac la margine de drum si dezvaluirile cristalelor care se desprind sub forma de figuri oculte.
Le vad liniile si toate imi vorbesc prin aceste linii. Isi povestesc esenta, natura, starea si suferintele asa cum astazi in fata unui grafolog probele de scris cu liniile lor multe isi dezvaluie secretele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu