Vis

Marea infiorata de lumina glaciala a lunii iti sopteste prin freamatul valurilor insa tu dormi adanc pe nisipul plajei. Visezi.
Privesti din afara lumii si aranjezi imaginea ei precum un joc puzzle. Remodelezi muntii, smulgi padurile si le asezi la loc in forme ce par ca niste litere dintr-o limba uitata formand cu ele cuvinte necunoscute pe care apoi le subliniezi cu rauri si fluvii. Imbratisezi campiile si apoi le netezesti culcandule la loc sub soare iar nisipul deserturilor strans in palme il presari redecorand nimicul ramas in jurul marilor si oceanelor.
Cobori inapoi pe pamant. Te intorci la muntii, padurile si marile pe care atingerea ta le recunoaste. Sunt exact asa cum erau cand ai plecat de acolo candva demult inainte de nasterea timpului.
Ramurile si frunzele copacilor se apleaca tot mai mult spre tine incercand sa te atinga iar soarele si cerul pictat in culori pe care ai uitat ca exista iti ureaza bun venit acasa. O muzica rasuna de pretutindeni, sunetele inceputului si sfarsitului inlantuite etern.